| 1.
|
HOLB'A, holbez, vb. I. Tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.). ♦ Refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriţi de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. - Din lat. volvere. Sursă
: DEX'98
( 13025)
- gall |
| |
| 2.
|
A holba ≠ a miji
Sursă
: Antonime
(68841)
- siveco |
| |
| 3.
|
HOLB'A vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) mări, a (se) umfla, a (se) zgâi, (pop. si fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) bobosa, a (se) bolbosa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgâmboia. (A-si ~ ochii.) 2. a se chiorî, a se zgâi, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ asa la mine?)
Sursă
: Sinonime
(186758)
- siveco |
| |
| 4.
|
holb'a vb., ind. prez. 1 sg. holb'ez, 3 sg. si pl. holbe'ază
Sursă
: DOR
(251550)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SE HOLB//'A mă ~'ez intranz. A se uita cu ochii larg deschisi (si cu prea mare curiozitate); a se zgâi. /<lat. volvere
Sursă
: NODEX
(337686)
- siveco |
| |
| 6.
|
A HOLB//'A ~'ez tranz. (ochii) A deschide larg (de mirare, de spaimă etc.). /<lat. volvere
Sursă
: NODEX
(337685)
- siveco |
| |
|
|